“Iertaţi vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi” (Coloseni 3:13)Cea mai mare putere pe care o ai asupra cuiva care te răneşte este puterea de a ierta. Când spui: “Te iert, nu mai am nimic împotriva ta”, ambele părţi sunt eliberate de legătura negativă care există între ele. Dar mai e ceva: ne eliberăm şi pe noi înşine de povara de a fi “cel ofensat”. Atâta vreme cât nu-i iertăm pe cei ce ne-au rănit, noi îi luăm cu noi sau mai rău, îi purtăm ca pe un lanţ greu în jurul gâtului. Una din cele mai mari ispite ale noastre este ne agăţăm de duşmanii noştri prin mânie, apoi să ne definim ca fiind răniţi de ei. Iertarea, nu doar eliberează cealaltă parte, dar ne eliberează şi pe noi! Este calea spre adevărata libertate. Iertarea nu înseamnă totdeauna uitare. Deşi iertăm pe cineva, amintirea lucrului pe care l-a făcut poate rămâne cu noi multă vreme. O putem purta în sentimentele noastre ca pe o cicatrice sau chiar în trupurile noastre ca pe un semn fizic. Dar iertarea schimbă modul în care ne amintim. Blestemul este transformat în binecuvântare. Când îi iertăm pe părinţi pentru că au divorţat, pe copii pentru lipsa lor de iubire, pe prieteni pentru indiferenţa lor în vremuri grele, pe sfătuitorii noştri pentru sfaturile rele sau pe şeful nostru pentru că ne-a tratat în mod nedrept, nu mai trebuie să ne simţim victime ale evenimentelor asupra cărora nu avem nici un control, iertarea ne ajută să ne recăpătăm puterea şi să nu lăsăm ca evenimentele să ne amărască, să ne limiteze sau să ne distrugă. Există cineva care are nevoie de iertarea ta?
Sursa articolului http://www.betania-tm.ro/blog/
0 comentarii: