Cu mulţi ani în urmă, într-un sătuc din munţi a trăit un nobil…Multă vreme el a fost preocupat de următoarea întrebare: “ce să le las eu concetăţenilor mei ca moştenire? “ În cele din urmă s-a hotărât să le construiască o biserică! Nimeni nu a avut voie să vadă planurile clădirii înainte ca biserica să fi fost terminată. Când locuitorii satului au dat năvală la biserica nouă, au admirat cu toţii frumuseţea şi armonia construcţiei, dar cineva a constatat că lipsea totuşi ceva…
-Unde sunt lămpile? a întrebat el. Cum va fi lumină în biserică? Nobilul a zâmbit, aşteptând întrebarea şi a dat fiecărei familii câte o lampă.
-De fiecare dată când veţi fi aici, în biserică, locul pe care vă veţi aşeza va fi luminat, le-a explicat el. Dacă nu veţi fi aici, o parte a casei lui Dumnezeu va rămâne în întuneric!
Trăim astăzi într-o lume care se află tot mai mult în întuneric şi în loc să fie într-o ascensiue spre lucrurile bune, plăcute lui Dumnezeu, lumea a luat-o cu viteză înspre lucrurile rele, întunecate. Zilnic auzim în jurul nostru că se întâmplă ceva rău; oamenii sunt din ce în ce mai răi şi au mintea tot mai întunecată. Dumnezeu a fost înlocuit treptat cu ştiinţa, banii, cu poziţia socială şi astfel lumea a decăzut şi este în beznă. În această lume decăzută, oare nu suntem noi chemaţi de Dumnezeu să luminăm în jurul nostru, să fim lumini în întuneric?
Cum putem fi lumina lumii? Noul Testament sugerează câteva căi prin care noi, credincioşii, trebuie sa luminăm prin faptele noastre bune (Matei 5:14-16 “Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.”) .
Domnul Isus ne numeşte, pe noi cei ce suntem ai Lui, “lumina lumii”. Privind la viaţa noastră şi la faptele pe care le facem, să ne întrebăm: mai există vreo rază de lumină în inima sau în sufletul nostru? Oare noi, prin viaţa noastră, suntem lumină pentru cei din jur? Oare putem fi lumină dacă săvârşim fapte care duc spre întuneric sau induc întunericul? Sunt acţiunile noastre motivate şi călăuzite de relaţia noastră cu Dumnezeu? În cuvintele noastre, în comportamentul nostru de fiecare zi, lăsăm în urmă o dâră de lumină îndreptată spre cer?
Ştim că există o stare de beligeranţă între bine şi rău, între întuneric şi lumină. Pentru că noi suntem “lumina lumii” trebuie sa înţelegem că această lumină are şi o sursă, există Cineva care o generează. Domnul Isus Hristos spune despre Sine că “Eu sunt lumina lumii”. El, Fiul lui Dumnezeu, este Cel ce din dragoste ne luminează viaţa, ne luminează minţile, inimile, sufletele. Lumina care sălăşluieşte în noi vine din lumina divină a Fiului lui Dumnezeu.
Care sunt roadele luminii? Roadele apar imediat atunci când noi, creştinii ne îndeplinim menirea de a fi lumini în lume. Pe de o parte, noi devinim instrumente ale lui Dumnezeu în judecarea întunericului. Când oamenii aleg umblarea în lumină, ei condamnă prin aceasta întunericul (Ioan 3:20 “Căci oricine face răul , urăşte lumina, şi nu vine la lumină , ca să nu i se vădească faptele.”). Lumina dă la iveală răul, şi prin aceasta se opune întunericului. Un alt rezultat al împlinirii acestei responsabilităţi de a fi lumini este aducerea altora la Dumnezeu. Este încurajator să ştim că în întunericul adânc chiar cea mai slabă lumină este vizibilă de la distanţă.
Poate lumina noastră este slabă; ea depinde de gradul nostru de maturizare în procesul uceniciei, dar în întunericul în care se găseşte acum lumea, chiar şi o lumină slabă poate atrage suflete la Cristos!
Un ultim rezultat al acestei lumini este slăvirea lui Dumnezeu: “…ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5:16).
O viaţă de ascultare, motivată de dragostea pentru Tatăl şi dedicare în lucrarea Lui, este o viaţă care-I aduce slavă lui Dumnezeu. Pentru că interesul lui Dumnezeu este pentru noi, oamenii, El vrea să ne readucă la părtăşia cu El, vrea ca noi să ne bucurăm din nou de bogăţia care rezultă dintr-o viaţă acordată la scopurile Lui.
Aşa cum luna ia toată lumina de la soare şi o reflectă, tot aşa şi noi luăm tot chipul de la Domnul Isus şi îl reflectăm în vieţile noastre. Fără El, noi suntem în întuneric, suntem întunecaţi în interiorul nostru, dar prin El şi alături de El, suntem în lumină şi reflectăm lumină – Lumina Sa!
Alina Laslău
0 comentarii: