partea I aici
In al doilea rand, daca oamenii sunt atrasi de programele religioase care-i fac sa se simta bine, atunci aspectele care creaza discomfort trebuiesc eliminate.
Omul de pe strada nu se simte bine daca i se spune ca este pacatos, asa ca nu se mai vorbeste despre pacat.
Omul de pe strada nu se simte bine cand i se vorbeste despre pocainta, asa ca nu se mai vorbeste nici despre pocainta.
Omul de pe strada nu se simte bine cand i se cere sa traiasca o viata sfanta, asa ca nu se mai vorbeste nici despre sfintenie.
Omul de pe strada nu se simte bine cand i vorbeste despre judecata, asa ca nu se mai vorbeste despre judecata.
Omul de pe strada nu se simte bine cand se vorbeste despre iad, asa ca nu se mai vorbeste despre iad.
Omul de pe strada nu se simte bine cand i se spune ca Isus Hristos a murit pe cruce pentru pacatele lui, asa ca nu se mai vorbeste nici despre cruce.
Imnele bisericesti canta aceste doctrine si omul de pe strada nu se simte bine cand le aude, asa ca nu se mai canta imnele.
Omul de pe strada se simte bine cand i se vorbeste despre fericire, dragoste, imagine de sine, prosperitate, sanatate, cum sa scape de frica, de stress, de boala, etc., si prin urmare predicile trebuie sa dezvolte aceste teme.
Imnele trebuiesc inlocuite cu cantece care vorbesc despre dragoste si fericire pentru ca omul sa le asculte cu placere. Daca omul nostru este obisnuit cu spectacolul si cu discoteca, liturghia bisericeasca trebuie inlocuita cu spectacolul, divertismentul si discoteca pe placul clientului. Daca clientii vin din lumea rock-ului, rapp-ului sau hip-hop-ului, Biserica trebuie sa le ofere muzica rock, rapp sau hip-hop dupa dorinta fiecaruia.
Aceasta abordare considera ca Biserica este o agentie religioasa care trebuie sa-si satisfaca clientii. Customer service - este deviza acetei orientari. Clentul satisfacut va reveni din nou, si Biserica trebuie sa fie pregatita pentru a-i satisface asteptarile. Concurenta altor agentii religioase obliga sa fii mereu pregatit cu oferte noi pentru a nu pierde clientii actuali si potentiali. Argumentul este zdrobitor: Biserica creste!
Din punct de vedere sociologic totul merge bine. Ramane doar o singura intrebare: Unde este Dumnezeu in tot acest demers?
Raspunsul este simplu: Nu este nevoie de El! Liderul religios contemporan isi zideste biserica lui si concurenta nu il va birui.
Suveranitatea lui Dumnezeu prin Isus Hristos este inlocuita cu suveranitatea liderului. Calauzirea Duhului este inlocuita de calauzirea expertilor in sondaje de opinie angajati de lider.
Convingerea Duhului cu privire la pacat, judecata si neprihanire este inlocuita cu interesul produs de reclama ofertelor religioase. Convertirea lucrata de Duhul Sfant prin proclamarea Evangheliei este inlocuita cu multumirea clientului ale carui asteptari au fost satisfacute. Maturizarea spirituala care duce la statornicie este inlocuita cu diversitatea ofertelor religioase pentru toate gusturile.
Vorbind despre asemenea vremuri, A.W. Tozer, considerat ca fiind un profet al secolului douazeci, a afirmat in urma cu zeci de ani: „Cand Duhul lui Dumnezeu pleaca dintr-o Biserica, oamenii simt nevoia de distractie!”
Oare se va mai putea intoarce acest fel de crestinism la Hristos? Este limpede ca acest fel de crestinism nu are temelie biblica si nu reprezinta Biserica adevarata. Vorbind despre Biserica adevarata, Domnul si Capul Bisericii a spus: „Eu voi zidi Biserica Mea si portile Locuintei Mortilor nu o vor birui” (Mat. 16:18).
Biserica zidita de Hristos este dupa chipul Lui, pe baza invataturilor Lui, cu metodele Lui si pentru slava Lui. In Biserica adevarata, partea umana participa in ascultare si smerenie la lucrarea harului divin care aduce crestere spirituala si numerica. In aceasta Biserica este slavit Domnul, nu omul. Aceasta Biserica va trece biruitoare peste orice valuri de ratacire si va ajunge la destinatie ca Mireasa a Domnului Domnilor si a Imparatului Imparatilor. A Lui sa fie slava in vecii vecilor!
0 comentarii: